Lila canta ( +16 )

Subiect: Viata unei fete traita intre doua taramuri invecinate, intotdeauna in razboi: muzica si viata sentimentala. Oare care e mai importanta?
Gen: Romance, Comedie, usoara tenta de hentai.
AVERTIZARE => Pentru unii care au impresia ca ce e aici e o telenovela, sa citesca mai cu atentie ) And, sper sa va placa.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Capitolul 1: Lila imprezioneaza: primul pas.
Era o zi de luni, insorita: razele soarelui mangaiau pamantul. Cerul era azuriu, sarindu-ti in ochi. Desi afara era soare, aerul rece incepea sa se simta; era evident ca venise toamna.
Pe strazi, elevii mici care nu erau inca la Liceu, se intorceau acasa, care mai de care mai suparati ca se terminase vacanta.
Dupa parerea Lilei, totul era perfect, exceptand o problema: somnul. Era invatata sa se scoale pe la 11 dimineata, sa se intinda inca o jumatate de ora,... Nu s-ar fi incadrat in timp sa ajunga la scoala. In rest, era obisnuita ca toti sa rada de ea deoarece nu era o eleva foarte inteligenta. La matematica lua doar 5, la romana 4 cu indulgenta ca nu stia nici macar titlul lectiei,... Daca n-ar fi avut disciplina buna si copiute la teze, nu reusea sa treaca unele clase mai dificile.
Lila era o fata bogata si rasfatata: facea meditatii, dar nu din ce i se dadea la scoala. Niciodata nu avusese curaj sa-i spuna asta Domnului Shuksgoll, meditatorul sau, un barbat innaintat in varsta, cu pielea zbarcita, chipul ridat, parul alb. Era scund de inaltime si slab. Purta intotdeauna acelasi costum negru, neschimband nici camasa: se zvonea ca era pe motivul mortii sotiei sale. Dar dupa parerea Lilei, nu era cazul sa aibe incredere in cineva.
Cand Domnul Shuksgoll vorbea, nu intelegeai nimic: se balbaia, lungea propozitiile, astfel neintelegand ideea. Avea darul de a te induce in eroare, te a te baga intr-o ceata infinita.
Lila locuia impreuna cu tatal sau, un celebru afacerist, recunoscut de intregul Tokyo. Era si ea cunoscuta ca fiind fiica unui celebru afacerist, desi la Liceu toti elevii credeau altceva despre ea.
Mama sa murise cand ea avea numai 3 ani, intr-un accident de masina. Ea scapase cu viata ca printr-o minune, in timp ce tatal sau scapase doar cu cateva rani.
Locuia impreuna cu tatal sau la vila Atane, avand o multime de servitoare. Nu-i placeau bodyguarzii: ultimul pe care il avusese acum doi ani ii ceruse numarul de telefon, lucru care lui Lila nu-i convini deloc.
Vila era crem, avand un acoperis visiniu: cladirea era inconjurata de vreo 3 fantani arteziene si de un gard imens, negru, de metal, cu camera de filmat: tatal sau considerase intotdeauna ca protejarea proprie este pe primul loc.
Interiorul vilei era amenajat cu bun gust de catre Veronica Uzbekk, o "prietena" de familie, dar Lila stiuse intotdeauna ca tatal sau avusese o amanta pe nume Veronica: ori erau clone, ori avea dreptate.
Singura camera care supravietuise rafinamentului doamnei Uzbekk: era amenajata dupa placul Lilei. Desigur, asta dupa ce Lila facuse o criza de personalitate. Camera avea un pat alb cu cateva patratele mov: o masuta scunda, mica, pe care se afla un Laptop pornit de acum o zi. Un perete intreg il ocupa un dulap cu diverse: un televizor, niste CD-uri, oracole terminate, jurnale vechi, niste carti, pixuri, penare vechi si cateva carti de la scoala si haine.
Peste lenjeria de pat sifonata, se zarea o silueta de fata: dormea intr-o pereche de boxeri negri si un maieu alb. Parul lung si negru ii era intins pe perna, acoperind jumatate din ea.
In timp ce dormea, se auzi alarma telefonului. Era Britney Spears - Toxic, melodia sa preferata. Mormaind si injurand, cobori din pat ametita, cu ochii impaienjeniti si se indrepta spre masuta aceea joasa: isi ridica telefonul si opri alarma.
Casca buimaca, si se intinse: maieul alb se ridica atat de mult, incat i se vedea perfect sutienul negru cu danteluta. Deschise ochii caprui inca adormiti. Fara sa bage de seama ca i se vedea sutienul, se indrepta agale spre dulap. Era constienta de faptul ca azi avea sa fie prima zi de clasa a 10-a: spre bucuria sa, scapasera de Profesorul de Muzica Etsbell, un profesor scund, cu nasul coroiat, care te critica mereu. Intotdeauna ii punea note mari, pe motiv ca avea note mici la celelalte obiecte. Nu-l suporta deoarece era prea isteric.
Deschise o usa unde se afisara mai multe haine puse frumos pe umeras, fiind calcate: intr-un colt, mai exact in partea stanga, se afla uniforma sa: alb-negru. Ii displacea complet.
Isi dadu jos maieul alb, schimbandu-l cu tricoul alb, care avea o cravata neagra si cateva dungi negre la guler. Acum, fusta: o detesta. Fusta neagra de "maicuta" o trase peste perechea de boxeri, facand-o sa para mai inocenta decat era.
Fara sa se pieptene sau sa se spele pe fata, infasca in graba rucsacul asezat sub pat (pentru a nu-l vedea vreo servitoare si sa inceapa sa il controleze) si cobori la parter.
Se indrepta in graba spre hol, neavand timp sa ia micul dejun.
_Domnisoara, nu mancati? intreba Jasmine, o servitoare.
_Nu am timp, zise Lila gafaind din cauza efortului. Ma grabesc!
Isi lua perechea de pantofi negrii cu toc in picioare, o saluta copilaros pe Jasmine si pleca, alergand. Era periculos sa alerge cu tocurile, dar prefera riscul.
Liceul nu era prea departe de casa sa, asa ca nu dura mult pana se vazu deja inconjurata de o multime de pustani, care mai de care mai smecher si mai rebel.
Directoare incepuse deja sa tina acelasi discurs din fiecare an, despre disciplina, incredere, inteligenta si alte prostii.
_Si acum, dupa cum stiti, avem un nou Profesor printre noi!
La auzul acestor cuvinte, mai multi elevi izbucnira-n urale.
_Cei care erau inscrisi la cor sunt dati afara, corul nemaifiind controlat de fostul profesor. Auditiile vor avea loc iarasi, in prima ora de muzica. Orarele le veti gasi pe banci! Succes!
Atat? Nu-l prezenta pe profesor? Umilitor si jalnic in acelasi timp.
Lila se amesteca prin ceata de elevi de la clasa sa, desi mai multi radeau de parul ei ciufulit. Era obisnuita de aceasta tactica de superioritate adoptata de colegii sai, asa ca niciodata nu se obosea sa le faca vreo observatie: din contra; ii aproba, neafisand nici o reactie pe chip, nevrand totusi sa ii satisfaca pe deplin.
Dupa cateva clipe de susoteli la adresa ei, intra in clasa si simti un val ciudat de sentimente napustit asupra sa: era clasa schimbata sau se tampea ea? Nu, era in clasa Profesorul cel nou de Muzica. Dar ce cauta acolo?
Se indrepta spre banca sa de anul trecut unde statuse singura. Fara sa spuna nimic nimanui, isi ridica orarul si privi: aveau o singura ora pe ziua de azi, doar muzica. Dedesubt era specificat ca o singura ora era valabil pentru prima zi, nu pentru fiecare zi de luni. Ar fi fost prea frumos.
Nu lua loc in banca deoarece Profesorul incepuse sa se prezinte.
_Sunt Crosswel Avery, noul vostru profesor de muzica. Acum, voi face alegerile pentru cor! zise el si zambi.
Purta un costum bej cu o cravata neagra: avea ochii albastrii, parul negru, rebel. Parea innalt, dar de fapt, Lila era cat el. Era slab, ce era drept: avea abdomenul bine lucrat. Cel putin, asa i se parea Lilei.
Profesorul trecu pe la fiecare banca sa ii asculte pe toti cantand: Lila fiind in banca a 7-a, nu-si facea probleme ca avea sa fie printre primii. Nu, era ultima. Pana acum, nimeni nu fusese ales la cor. Si cand te gandesti ca anul trecut Listrata Ginggowall, fiica Directorului, era sa faca o criza de emotii cand auzise ca fusese selectata la Corul de Muzica. Si spre uimirea tuturor, cand Listrata incepuse sa oracaie, Profesorul isi infipse degetele in urechi, facandu-i semn sa taca.
Mai multi radeau, altii o compatimeau. Dupa parerea sa, era o pierdere de timp.
_E randul dvs., domnisoara,... incepu Profesorul, fiind in dreptul lui Lila.
Lila daduse in balbaiala: nu se astepta sa fie pusa chiar ea sa cante.
_Lila, completa ea repezit. Ce sa cant? intreba ea si mai multi au ras.
_Piesa care tie iti place cel mai mult: as vrea ceva diferit de rock. Am auzit destul Avril Lavigne, zise el si rase stramb.
Lila paru sa gandeasca: colegii sai o priveau curiosi, asteptand momentul potrivit sa rada.
_Tu... coleccionsta de canciones,... dame razones para vivir... tu... la duena de mis suenos... quedate en ellos... y hasme sentir ...y asi en tu misterio poder descubrir el sentimiento eterno...
Pana acum cantase cu voce grava: se pregati si incepu sa urce usor, fara sa exagereze.
_Tu con la luna en la cabeza en lugar en donde empieza el motivo y la ilusion de mi existencia tan solo tu solamente, quiero que seas tu mi lucura, mi tranquilidad y mi delirio, mi compaz y mi camino solo tu solamente quiero ke seas tu y pongo en tus manos mis destino por que vivo para estar siempre, siempre, siempre contigo amor...
Lila se opri: ajungea inceputul. Ciudat era ca profesorul nu o intrerupsese. Oare avea sa o critice tare?
Parea cu privirea pierduta.
_Incredibil, remarca el dupa un timp. Da, trebuie sa recunosc. Din 30 de elevi, esti singura talentata!
De data asta, nimeni nu radea, nimeni nu vorbea, nimeni nu soptea sau scria bilete. Toti aveau privirile atintite asupra lui Lila: ea, aleasa la cor? Si era prima din mii de elevi! Prima ora a Profesorului fusese cu ea: era singura din clasa sa si pe deasupra primi din sute de elevi!
_Maine la ora 9 ne vedem la Sala de Sport pentru repetitii. Da? intreba el si zambi.
Fata incuviinta, fara sa continue. Ora continuase in mod normal, cantand diferite piese in alte limbi cum ar fi: franceza sau engleza, nici de cum spaniola ( unii nu avusesera posibilitati ).

Era sa uit : pozele!
Lila =>

Profesorul Avery =>