Umbra liliacului

Hy-hy, am venit si yo cu un fic pe aici sau mai bine zis noi pentru ca e facut si de Lara ^^
Speram sa vaplaca si asteptam criticile

Ultima privire, umbra liliacului





Creta scartaia ingrozitor pe tabla.
-Nu cred ca mai suport inca 3 ani ca sa dau rezidentiatul!!!!!
Isi zise bruneta in gand in timp ce copia de pe tabla.
Era o zi insorita.Afara se simtea un miros parfumat de flori…in sfarsit primavara!Totul era innoit acum.Nu mai erau acele balti ce trebuiau ocolite pentru a nu-ti uda pantofii cei noi, nu mai ploua, nu mai simteai acea racoare ce te cuprindea iarna de la ger si multe altele.Dar cea mai frumoasa parte….scoala se termina.Anii de facultate nu erau chiar la fel de asemanatori ca cei de liceu si 1-8, alt mod de a gandi, de a percepe lucrurile, nu mai e acea invatatoare care sa-ti spuna ca te-a vazut plimbandu-te prin parcuri si pe strazi fara noima in loc sa inveti, nu mai sunt acei parinti severi pe langa tine, totu e lejer, mai ales cand stai la internat.
-600 de km pana acasa, fara parintii si sora mea cea sacaitoare, doar trebuia sa ies si eu cu ceva!
Isi spuse in gand studenta in timp ce se uita pe geam si tinea pixul intre dinti.Inalta, tupeista si oarecum severa, doar cateva cuvinte,luate ca si calitati sau nu, acestea o caracterizau pe Eliza.Si desigur….doi ochi de un albastru pursi un par brunet ce-i curgea pe umeri.
Dupa catva timp clopotelul suna stresant, de-ti venea sa-l pocnesti iar toti plecara spre casa sau in cazul fetei spre internat.In timp ce merge pe strada tocurile pocneau de asfaltat.Era liniste pana cand se auzira niste pasi venind in graba catre ea:
-Eliza!...
O voce de baiat sacaitor se auzi langa ea:
-Lasa-ma Erik!!!
Isi continua mersul mai grabit dar baiatul se tinea tot dupa ea ca un scai de o bluza:
-Putem…
-…SA PUNEM PUNCT ODATA!!
Tipa fata in gura mare.
-Dar…
Eliza fugi lasandu-l pe baiat in urma.In ochi i se citea dezamagirea, parerea de rau dar si ura.Trecutul o macina, incerca sa uite de el desi stia ca-i va fi greu.Imaginea baiatului ii tot venea in gand, dar si clipa acea cumplita cand il prinse asupra faptului ii aparea din cand in cand facand-o sa sufere mai mult.
Era in fata usei acum, ajunse, nici nu isi dadu seama cat de repede trecu timpul.Incerca sa isi revina si reusi oarecum..
Intra inauntru unde dezordinea era ‘atractia principala’
-Oare unde or mai fi!
Pe masuta de langa patul suspendat erau puse alan-dala 5 CD-uri si o revista de moda, cu ultimele haine de sezon, jos cutii de pizza si bidoane de suc ocupau din spatiu.
-AU DAT O PETRECERE FARA MINE, CAND EU AM STAT SI AM INVATAT O ZI INTREAGA!!!


In barul din centrul orasului era multa agitatie si multi goloani inauntru ce fumau iar unii stateau beti pe scaune.Mirosul de fum si de tarie te facea sa ametesti.In fundul acelui mic local, erau 2 fete, singurele ce aveau suc pe masa:
-Oare e bine ca am venit aici?...adica Eliza a tocit toata noapte iar noi am stat pana la 5 si ne-am facut de cap!
-Stiu ca nu e bine ce am facut, dar ce sa facem acum, daca asa am gandit atunci?
-NOI???
-Haide Botan, doar cine a venit cu ideea?
-Tu!
-Eu??
Se enerva putin:
-Ma rog….sa trecem peste, haide, sa plecam, imi si inchipui ce ne asteapta acasa!
Cea mai inalta, se ridica prima.O fire serioasa dar glumeata si cu un fizic de neuitat.Lara plati sucurile in timp ce Botan, o astepta langa usa.Aceasta era cat se poate de aeriana dar smpatica.In timp ce mergeau cele doua isi tot aruncau priviri de repros, iar ca sa scape de moment tot veneau cu discutii banale, ultima fiind intrerupta de cainele unei vecine ce latra zgomotos la Lara.
Urcara scarile, intrara inauntru si deja incepura certurile.Mii de insulte, nervi, cateva pahare sparte, 2 bidoane aruncate pe fereastra si din cand in gand vibrau geamurile din cauza urletelor:
-BINE!!!
Se auzi intr-un final:
-FACEM NOI TOTULl!!!
Eliza pleca trantind usa zgomotos si goborand scarile la fel.Mergea nervoasa pe strada, inervandu-se si de cea mai mica bataie a vantului, cate odata putea sa fie o persoana destul de dificila.
-Cine cu ces se ocupa?
Intreba Lara cam pe acelasi ton de dinainte numai ca putin mai incet.


10:00, totul era gata:invitatii, bautura, mancarea, muzica, decoratiunile suc si cel mai important, Eliza era multumita si le iertase.Toate 3 erau imbracate shic la fel si ceilalti.Geamurile nu mai stateau fixate bine din cauza muzicii, gata sa se sparga.Ciudat faptul ca nu veni nimeni sa le zica sa inceteze.Bautura nu lipsea de la o masa iar mancarea nici atat.Cele trei erau agitate, trebuiau sa tot faca pe plac invitatilor, care erau destul de pretentiosi la variantele lor.Distractie peste tot, numai petrecareti, unii umpic cam nebuni ce-i drept, dar sa trecem peste
-Oh, am ramas fara prajituri, ma duc sa mai cumpar!
Zise Lara incaltandu-se si coborand scarile in grabe nevrand sa piarda distractia.Era ora 11:50, iar petrecerea de abia incepuse.Dar…ce penibil!!!Se lua lumina……muzica nu mai era, nimic!!!
-Off…..ce nasol, fix acum!!
Zise Botan nervoasa nemastiind pe unde sa umble sa aduca curentul inapoi.
Geamul se deschise si se izbi puternic.Toti tacura…..11:53, ceasul din camera alturata ticaia si vestea trecerea fiecarei secunde, toti devenira agitate dar nu zisera nimic.Se auzira voci…..voci strain, ciudate, nemaiintalnite….suntete, soapte, certuri, strigate de ajutor, era prea mult!!!Un vant batu usor in casa….sau mai bine zis o adiere….o adiere??dar….cum??.....pe cele doua le luara o stare de ameteala:
-E…eliza?
Intreba Botan incet nemaipuntand vorbi.Corpul il simti greoi, deveni din ce in ce mai ametita, totul in jurul ei se ametea, lucurile, invitatii nu faceau nimic iar Eliza era jos, aproape lesinata cu ochii impietriti…nu…nu putea sa o ajute, nu putea sa faca nimic….trebuia dar……de ce,
-ce se intampla, ce e tot acest circ al iluziei pus sa ma amageasca.???
Se dezechilbra ….se sprijni de coltul masei….de care se lovi la cap dupa cand cazu in genunchi…si cazu de tot……durerea ii spinteca corpul…..durerea….cuvant simplu de zis dar greu…..greu de suportat, usor de simtit.
Lara inca nu veni, macar ea scapase de acel loc straniu, caci acum nu mai putu fi numit altfel….ciudat…..totul se intampla prea brusc, pe dur…..prea repede.Cum de nimeni nu le observa?Cum de toti devenira di nou linistiti iar muzica porni din nou?...intrebari fara raspuns, lucuri neexplicabie, devine obositor…..
Ultima privire aruncata de Botan fu asupra unei umbre de liliac reflectat de lumina lunii…..

Nici un comentariu ? XD......observ ca nu le place ei asta e

Ja ne!

ba nu ...mie imi place ....mai ales ultima parte ...... pare ....misterioasa marog....am incercat si eu sa fac un comentariu dar nu prea mia iesit .....dar...chiar imi place....e super ...si pana la urma doua minti gandesc mai bune decat una singura ...nu?